Teorii ale eterului

Teoriile eterului din fizică propun existența unui mediu, eterul, de la cuvântul grecesc (αἰθήρ), însemnând „aer superior” sau „aer pur, proaspăt”^[1]), o substanță sau câmp care umple spațiul, considerat necesar ca mediu de transmisie pentru propagarea forței electromagnetice și forței gravitaționale. Diversele teorii ale eterului cuprind conceptele acestui „mediu” și ale acestei „substanțe”. Acest eter de la începutul epocii moderne nu are prea multe în comun cu eterul elementelor clasice de la care a fost împrumutată denumirea sa. De la elaborarea teoriei relativității restrânse, teoriile care implică eterul ca substanță au ieșit din uzul fizicii moderne și au fost înlocuite cu modele mai abstracte.^[2]